În dimineața zilei de 15 mai 2025, satul Cotiujeni din raionul Briceni a devenit, pentru câteva ore, o mică hartă poetică desenată cu inimă deschisă. Gimnaziul din localitate a găzduit o întâlnire specială între elevi, profesori și doi scriitori care aduc cu sine nu doar cărți, ci și lumină: Irina Nehit și Nicolae Popa.
Sub semnul firescului și al bucuriei de a împărtăși, cei doi oaspeți au venit și cu daruri – o donație de carte oferită din partea Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău. A fost un gest de generozitate tăcută, dar profundă, prin care rafturile bibliotecii școlare s-au îmbogățit cu opere menite să inspire și să încurajeze curiozitatea.
Irina Nechit – scriitoare, jurnalist cultural și voce feminină distinctă în literatura contemporană – a vorbit elevilor despre cum se modelează cuvintele ca lutul: cu grijă, cu răbdare, cu sinceritate. „Mult timp m-am întrebat ce contează mai mult – forma sau conținutul. Acum știu: ambele. Totuși, nu caut să impresionez prin artificii, ci să scriu curat, simplu, astfel încât poezia să nu doară de greutatea cuvintelor, ci să curgă firesc, ca o respirație. Idealul meu? Ca cititorul să nu simtă că citește, ci să aibă impresia că poezia îi intră în plămâni odată cu aerul.” Cuvintele scriitoarei, rostite cu blândețe și umor cald, i-au făcut pe copii să asculte cu uimire.
La rândul său, Nicolae Popa, poet și eseist cu o profundă legătură cu universul copilăriei, a adus în discuție figura legendară a lui Guguță – acel prieten imaginar al unei întregi generații. „Copiii din generația mea au crescut odată cu Guguță. Sub căciula lui ne simțeam protejați, visători, curajoși. Spiridon Vangheli nu ne-a dat doar povești, ci o oglindă prin care am învățat să vedem realitatea altfel. Ne-a învățat că, dincolo de ce pare posibil, există o lume unde imposibilul prinde viață.”
Și poate că tocmai asta s-a întâmplat și la Cotiujeni – imposibilul a devenit posibil. Poezia s-a așezat ca o liniște între oameni, cărțile au prins rădăcini în rafturi noi, iar copiii au privit cu alți ochi către cuvintele din manual sau caiet.
Întâlnirea de la Cotiujeni a fost o sărbătoare a umanului, a sincerității și a frumosului. O lecție pe care nu o găsești scrisă, dar care rămâne în memorie – la fel ca mirosul unei pagini citite pe nerăsuflate sau ca ecoul unui vers care îți rămâne în inimă.
Lasă un răspuns